cu chibzuială

См. также в других словарях:

• chibzuială — CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s.f. Faptul de a (se) chibzui. ♢ loc. adv. şi adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ♢ loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [pr.: zu ia ] – Chibzui + suf. eală …   Dicționar Român

• cumpăneală — CUMPĂNEÁLĂ, cumpăneli, s.f. Cumpănire, chibzuială, socotinţă, cumpătare. – Cumpăni + suf. eală. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  CUMPĂNEÁLĂ s. 1. v. echilibru. 2. v. echilibrare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

• cumpănire — CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s.f. Acţiunea de a (se) cumpăni şi rezultatul ei. 1. Echilibru. ♢ expr. (A ţine arma) în cumpănire = (a ţine arma) de mijloc (sprijinindu şi mâna de şold). 2. fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – v.… …   Dicționar Român

• judecată — JUDECÁTĂ, judecăţi, s.f. 1. Facultatea (1) de a gândi logic; raţiune, inteligenţă, gândire. ♢ loc. adj. şi adv. Cu judecată = cu bun simţ, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr o… …   Dicționar Român

• pripi — PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. refl. A face un lucru în grabă şi adesea fără chibzuială, a acţiona în pripă. ♦ intranz. (înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ tranz. A accelera, a iuţi ritmul unei acţiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acţiune din cauza grabei. 2 …   Dicționar Român

• pripit — PRIPÍT, Ă, pripiţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Care se mişcă sau acţionează prea repede şi adesea fără chibzuială. ♦ (Despre acţiunile, manifestările oamenilor) Care se face sau se spune prea repede, adesea fără o suficientă chibzuială. 2.… …   Dicționar Român

• repezi — REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (şi pentru scurt timp), a se abate pe la.., a da o fugă. ♦ tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. refl. (fam.; despre… …   Dicționar Român

• socoteală — SOCOTEÁLĂ, socoteli, s.f. 1. Calculare, calcul numeric, evaluare numerică. ♢ expr. A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit. Pe socoteala mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta… …   Dicționar Român

• socotinţă — SOCOTÍNŢĂ, socotinţe, s.f. (înv. şi pop.) 1. Punct de vedere, opinie, părere. ♦ Idee, gând. 2. Consideraţie, stimă, preţuire. 3. Judecată sănătoasă, chibzuială, cumpăt, măsură. 4. Minte, raţiune. 5. Hotărâre. Voinţă. – Socoti + suf. inţă. Trimis… …   Dicționar Român

• înţelepciune — ÎNŢELEPCIÚNE s.f. Capacitate superioară de înţelegere şi de judecare a lucrurilor. ♦ Cumpătare, prudenţă, moderaţie determinată de experienţă; spirit de prevedere. – lat. intellectio, onis. Trimis de valeriu, 14.01.2008. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

• arunca — ARUNCÁ, arúnc, vb. I. 1. tranz. A face ca ceva (rar cineva) să ajungă la o distanţă oarecare, imprimându i o mişcare violentă; a azvârli. ♢ expr. A arunca (ceva) In aer = a distruge (ceva) cu ajutorul unui exploziv. A( şi) arunca ochii (sau o… …   Dicționar Român